Olive vrea altceva. Olive s-a săturat să se trezească dimineaţa, să conducă plină de nervi până la serviciu, unde o aşteaptă un maldăr de hârtii care nu-i zămbesc. Olive a trecut de vârsta adolescenţei; are acum 30-40? Olive nu-şi aduce aminte ultima oară când a făcut ceva ieşit din comun şi nici ultima ei idilă. De fapt, Olive n-a fost niciodată genul ăla de persoană. Olive n-a fost o fire rebelă. Olive n-a făcut niciodată graffiti pe pereţii instituţiilor publice, n-a fugit noaptea de acasă ca să prindă un concert al unor amatori jalnici în vreun club infect, nu-şi aduce aminte să se fi ameţit de la o vodkă. Olive nu locuieşte singură, ci stă cu Grape- iguana ei şi cu Sean Connery care e acolo în fiecare dimineaţă când ea se trezeşte- pe afişul Bond, desigur. Olive nu e specială. Nu ai remarca-o pe stradă. Olive nu are un ţel în viaţă, nu a avut niciodată unul, pentru că a aşteptat ca viaţa să-i facă o surpriză. Olive n-a câştigat la Loto, n-a primit nicio moştenire de la vreo mătuşă de mult pierdută, n-a fost avansată şi nu s-a mutat într-un oraş plin de oportunităţi unde să-şi găsească marea iubire şi să toarne copii pe bandă rulantă.
După ce Olive a ajuns la vârsta de 34 de ani, fără nicio realizare marcantă, fără să simtă că trăieşte, ea, Olivia von Tedious s-a hotărât să îşi schimbe viaţa total. Dar cum? Cărţi de self-learning? Zbor last-minute spre o destinaţie nedefinită? Să-şi facă un blog patetic?
Orice va hotărî să facă, va face mâine. Acum e prea obosită ca să se gândească la ceva.
