Tu cand mai ajungi pe-acasă?

 18. Au ajuns beautiful ones acasă. Petrecere. Prima bere. A doua, şi ring de dans. A treia, şi deja trebuie să plecaţi. Ameţeală serioasă şi o ceartă la fel de serioasă pe care o porneşti. Plâns până acasă şi dramatism (doar suntem la teatru, nu?). Pat necesar şi momentul în care realizez cât de naşpa am fost. A plâns şi el. E numai vina ta! "Te iubesc cu tot ce ai făcut în seara asta. Cu tot!", şi acum pot să dorm liniştită în mirosul de bere care mă înconjoară.
 N-am arătat niciodată în halul ăsta. Nici de vomitat n-am mai vomitat de mult timp. Încălzire cu Puiu, şi ezoterism plutind. Mai vomit o dată.
 Şerban-Victor-Andrei-Maria-Iulia-Gabriela-Valentina-Nico-Vlad-Ana-Diana-Cera-Bianca-Ilinca-Andreea-Vladimir-Florin-Alexandra-Liviu.
 El încă mă iubeşte, chiar şi mahmură, chiar şi cu ochii umflaţi, chiar şi după ce am făcut seara trecută.
Coregrafie. Piesă emoţionantă.
 "Festival de prinţese. Unde e, mă, hardcoreala de anul trecut?".
La Alexandria se văd cel mai bine stelele. Arctic Monkeys şi câte un aplauz. "Bă, ce căcat se întâmplă în Alexandria asta?".
 Piesă naşpa. Ea a vrut. Piesă mişto. Prieteni şi discuţii interesante. Cremă de zahăr ars... Cineva chiar s-a gândit la o piesă care să-ţi expună fricile în faţa celorlalţi, Alexandra!
 Lui îi e rău. Păcat de piesă. Mergem sus, unde e un pat. De când aveam nevoie de asta! Mă simt neputincioasă. Adoarme, dar se vede că îl doare încă. Aţipesc şi eu. "I love you, I'm sorry!", dar măcar te-ai trezit lângă el, aşa cum plănuiaţi. Spital. Deja stă de prea mult timp acolo singur. Mă duc lângă el. Nu-l mai doare, şi e fericit pentru că sunt acolo.
 Multumesc!
 Mergem în rând, cu ochii închişi de la cămin până la scenă. Avem încredere totală în cel din faţă, iar asta e mai mult decât minunat. Scenă. Lăsăm bucuria afară prin urlete. Plângem. Ne luăm la revedere de la traineri, şi... noi chiar am realizat ceva, bă!
 Domino, cel mai bun spectacol pe care l-am văzut. Vreodată. Theathron. Prieteni. Acasă. Sfârşit. Dans până la epuizare şi Cola. Fără alcool. Prieteni. Acasă. Încă vreo 350 de zile.

Camera ta plină cu lotuşi

Eşti fericită. E noapte. Grădină. Bere. Ei, Radiohead. Râsete şi el stă cu capul în poala ta.
Discuţii despre muzică, de care îţi plac ţie. Discuţii despre bătrâneţe, cum nu-ţi plac ţie. Scântei/ din pantofii ei. Cu foc şi tot tacâmul. Şi voi bucurându-vă ca la un concert în camera aia unde tocmai s-a spălat covorul... Eşti fericită. Dar ai întârziat. Cui îi pasă?
Te împacă. De parcă n-o face mereu... Acasă. Unde sa pleci? Rămâi aici, ca să trăiesc zile ca astea până când eternitatea nu va mai fi încăpătoare. Va urma. Cu siguranţă.