miercuri, 9 septembrie 2015

Eu sunt Împăratul muştelor

 Dimineaţa trecută m-am trezit mahmur. Aproape m-am târât până la veceu, şi am vomitat până m-am simţit mizerabil. Oglinda mă aproba. Mi-am pus pastă pe periuţa de dinţi şi am încercat să-mi înăbuş un nou val de vomă. În tot timpul ăsta mă uitam la o muscă ce mă călca pe nervi zburând prin baia mea. Nu ştiu pe unde a intrat, dar n-o să mă ostenesc să o prind. N-o s-o ducă mult. Am făcut un duş şi m-am schimbat în haine curate; seara trecută n-a fost prea bună. Totuşi, aveam să petrec o sâmbătă plăcută, ăsta era planul. 
 Mi-am ascultat apelurile din căsuţa vocală în timp ce-mi ungeam o felie de pâine cu unt. Pe lângă cel al mamei care mă ruga s-o sun, aveam un apel şi de la Cosette, care voia să vină să-şi ia lucrurile de la mine. Am înjurat printre dinţi amintindu-mi de seara trecută. Am fost la Clemence Pub singur, unde am băut câteva beri până când Cosette s-a hotărât să apară. Când a venit a intrat zâmbind, m-a pupat pe obraz, s-a aşezat lângă mine, iar eu nu am reacţionat. Pur şi simplu m-am întors spre ea şi i-am spus "Nu te mai iubesc". Ea a râs. 
- Cosette, nu te mai iubesc.
 A văzut că vorbeam serios, şi zâmbetul i-a pierit. Cred că atunci mi-a păsat. 
- Tu chiar nu mă mai iubeşti, mi-a spus cu vocea tremurândă. Încerci să-mi spui că nu mă mai iubeşti după ce am investit atât în tine? Hah. Eşti jalnic, Yves! Jalnic!
 Mă uitam impasibil la ea, bându-mi berea. Mi-a arătat degetul mijlociu şi a plecat, vizibil nervoasă. Aşa am părăsit-o pe Cosette, relaţia mea de aproape nouă luni. În vinerea aia am încetat s-o mai iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu