1000

 1000. De ce? Am simţit că lumea are nevoie de încă o mie de cocori din hârtie. Sau poate pentru că vreau cu ardoare ca dorinţa aia tâmpită să se îndeplinească. Sau ca sa pun asta pe lista chestiilor - neimportante- pe care le-am făcut de-a lungul vieţii.


Am început în iulie, iar de atunci Alexandra e o nouă Alexandra.  Depresie, petreceri fără alcool, 18 ani - jalnic sărbătoriţi -, 36 de kile, persoane minunate înconjurându-mă, îngheţat în Bucureştiul jegos în drum spre copilul meu preferat, multe lucruri noi trăite sau învăţate, scenă şi reflectoare. El, din nou aici, unde-i e locul. Morţi neaşteptate. Primul sărut - aşa cum îmi place să îl numesc - care a plecat. De tot. Un rollercoaster de emoţii ce recent a ajuns la finish.
Vremurile bune sunt pe drum. Am multe planuri şi puţine certitudini. Ştiu doar că am împăturit o mie de cocori şi m-am găsit pe mine.