Utopie nefinalizată din cauza lipsei de motivaţie sau a televizorului

Ora 19:37. Domnul X de la etajul trei se uită la maratonul de teleshopping de pe canalul 1, notându-şi numere de telefon în carneţelul pe care îl ţine în mâna stângă.

 Ora 19:37. Familia Y de la etajul nouă se uită la televizor. Părinţii şi cele două copile se uită la concursul de talente de pe canalul 2. Cei doi Y stau pe canapea, în timp ce fetele stau întinse pe jos.

 Ora 19:37. Domnişoara Z de la etajul cinci se uită la emisiunea culinară de pe canalul 5 împreună cu cele trei pisici ale sale: Rufus, Subliminalius şi Ezra.

 Ora 19:38.

 Ora 19:39. Domnul X de la etajul trei se ridică de pe scaun şi se îndreaptă spre balcon. Deschide uşa fără să clipească şi ia toporul cu mâner roşu decolorat, revenind în sufragerie unde începe a lovi frenetic cutia vorbitoare.

 Ora 19:39.  Domnul şi doamna Y de la etajul nouă apucă televizorul de câte o parte şi îl aruncă pe geam în aplauzele celor două fetiţe. Toată familia priveşte zâmbind sardonic cum televizorul lor se face bucăţele atingând pământul.

 Ora 19:39. Domnişoara Z de la etajul cinci se duce la dulapul sanitar din baie şi ia sticluţa de spirt pe care o toarnă pe televizor, ia bricheta care stă lângă pachetul incomplet de ţigări din sertarul noptierei şi incendiază aparatul pentru care a economisit bani timp de şapte luni. Flăcările înghit vorace cutia în continuă deformare, iar Domnişoara Z iese alergând pe scări şi rânjind cât o ţin obrajii. Ajunge afară unde zac peste tot televizoare stricate, aruncate de la etajele superioare, oameni care le calcă în picioare, grupuri care sparg vitrinele magazinelor de electrocasnice şi lovesc cu bâte toate aparatele care emit imagini.

Totul semăna cu un ritual grotesc. Încă se speră.